cand dracul isi schimba naravul. despre deznadejde. pe scurt

Un lucru bine cunoscut e ca dracii nu au par. Se stie, deci norocul se poate schimba. Mai devreme l-am/i-am socotit pe ei responsabil pentru mancarimea mea in $@# ca sa ma maturizez, responsabilizez, activez, si alte ez-uri. Dar atunci o veste buna si fara de speranta se ridica peste negurile deznadejdii ce parea ca cuprinsese nesfarsitele intinderi ale fiintei ducand-o spre o satre asemanatoare ipohondriei. O speranta! atat cat are nevoie intreaga umanitate ca sa cada mereu si mereu in deznadejdea(cuvant rusesc, abisal, mare merit al limbii noastre "i-o comoara" ca l-a ales tocmai pe acesta din multitudinea de limbi pamantesti. daca ma gandesc oleaca, americani, e posibil ca nic macar sa nu aiba un echivalent).
Primesc de la o important agentie de publicitate o tema. O rezolv. Nu incalc deadline-ul. Nici un raspuns. De luni (dead-line) pana joi e cale lunga, asa ca joi trimit un mail in care solicit un raspuns. sunt sunat in timp ce eram la dus. sun inapoi, o secretara. imi spune ca dl. D.I. o sa-mi trimita un mail: Mailul--pai cum sa dau de tine daca nu raspunzi la telefon. Reamintesc sunase o singura data cand eram la dus, dupa cum bine stiti. poti veni luni la un interviu.
Ma duc, pai cum sa nu pot. (aici e primul moment de glorie al nenumitului) Barbat bine legat (se poate citi si burta) cu barba, cam la 50 de ani. Genul de om caruia cand ii strangi mana te faci sa i-o strangi mai tare. (e o chestie intre barbati, desi niciunul dintre cei carora le-am povestit nu a confirmat-o). serios si laconic. Tema e "relativ OK" deci e bine, dar de ce nu e atat de bine?!! hm. Vorbim, exces de seriozitate si profesionalism (singurul om pe ccare nu am reusit sa-l fac sa rada in timpul unui interviu, logic sansa trebuie sa fie de partea mea) Punctual ma intreaba ce-am vrut sa fac cu asta, de ce am facut asa. chiar m-a urmarit (critic) si ma baga in detalii. Asta m-a multumit in masura in care m-a speriat. "stii ca aici lucram dupa standardele de afara" si avea dreptate, lucrurile agatate pe pereti chiar erau bune si cand vazusem reclamele credeam ca sunt facut in afara. replica mea de un cliseism tamp: "sunt gata sa accept orice provocare" ma simteam ca la vreu-n reality show cu foste stuardese si barmani cu muschi. "da dar e o provocare mare" Nu vreau sa lucrez cu el in departament, simt ca m-ar cam devora un pic. Dar daca supravietuiesc. omul chiar le stie si iti impune respect si o oarecare doza de frica. dar nu are nebunia aia, sclipirea in ochi, gradul de inconstienta controlata.
este aceasta fata creativitatii? ar trebui sa ne lepadam de imagine eroului spintecator de ideei si oameni, Creatorul (cam ca pe la romantici)? Este el un super-pro, un scriitor profesionist, cu numar de ore de lucru si pensie? Astept experienta ce va sa vie.
P.S. Joi si vineri ma duc in simulare de job. Ultima proba. forta fie cu mine si dracul neschimbator. Doamne-ajuta!