Cand te pune dracu sa lucrezi

Se intampla lucruri pe care nu le mai credeai in stare sa se intample. Dupa cum, o voi, ferventi si febrili cititori ai mei, ma plec voua; stiti... incerc sa ma angajez. Azi la 11 post de operator call center. Am stat 5 min pt ca ei aveau part time, asa cum cica scria si pe cv-ul meu elecronically made, dar eu optasem pe foile lor pentru full time. Am zis ca pot sa incer, AICI NU E PE INCERCATE! M-am ridicat si am plecat. ne-am strans mana, Mara, ah mara, asa o chema. Mara era numele ei. Mara care i-a strans mana domnului Emilian Ghelase si apoi si-a spus numele. Ca asa se face. SI domnul sus numit (de ea si de nimenialtcineva) a crezut ca tre sa-si spuna si el numele, dar si-a amintit ca i l-a spus ea (ergo il stia). A iesit din gura dumnealui, se-ntelege, o balbaiala haraita. De neinteles. Pentru el, dar ea, ea, Mara cu numele de zahar si unghiile rosii, a spus "si eu sunt incantata" Incantarea este o balbaiala haraita. iar "oamenii" de la HR sunt niste zombie.
Dar pana atunci... in hol, pe canapelele portocaliu-minimaliste asezate pe parchetul cu strungareata, in timp ce citeam dintr-o revista, o alta candidata ma tot intreba rahaturi.
despre care voi vorbi in numarul urmator pentru ca acum ma duc la munte. trenul particular ma va purta pana in Brasov. si apoi pe langa pe ciz(s)mele mele. Dar pana atunci trec prin Carrefour. Asta ca sa intalnesc alti zombie.