despre ce il intreba o candidada cand dracul il punea sa munceasca

daa, asta a fost inainte sa o cunosc pe mara. Inainte de ea a fost o alta, fata simpluta cu sandale naltute, din alea tanga, cu degetele despicate. Nici macar frumoasa nu era. Iar eu citeam dintr-o revista cu afaceri despre cum ajungi sa faci bani dintr-un blog. Si chiar ma gandeam la alternativa. Dar ea, fata smeada cu bluza si fusta maronii, ma tot intrerupea. probabil stresata de interviu, desi mi-a dat de inteles ca n-ar trebui sa fie asa: "pentru col-senter? Tot de la doamna Ioana veniti? e pe engleza? partaim sau...? si de unde stiti de post, din presa, sau... A, de pe internet... aveati pe e-giobs? ca si eu am avut da daca l-am sters pot sa revin la el sau trebuie sa fac altul?" Monosilabic cadeau cuvintele mele ca o avalansa peste intrebarile ei intrebandu-ma "cine dracului e doamna Ioana si de ce n-o cunosc si eu?" acolo cocotati pe canapeaua minimalist-portocalie (ea) eu individualist asezat intr-un fotoliu din aceeasi gama cu o revista in fata drept paravan pentru avalansa mea de raspunsuri monosilabice care cadeau dupa fiecare intrebare.
unde esti mara, mara cu unghiile tale ale dracului de rosii, cu fusta ta din blugi metalizati si parul negru dat cu placa. Mara, zombioaica mea de la resurse umane, te-astept desi aici nu e pe incercate. si veni mara, unduitoare si bruna, si am vorbit si am ras si am coborat la subsolul cu pereti in continuarea canapelelor (portocalii) si-am stat in capul mesei. si am plecat. fusese o zi de vara, si ce vara! Ah mara...