Un jurnal+ un blog pe 360+ acest blog= pierderea identitatii?
Cand a venit Andrei Codrescu la Limbi Straine ne-a vorbit foarte frumos si ritmat despre autobiografie. Un discurs care te captiveaza din/pentru placerea cu care-l auzi. opozitia dintre A. Codrescu, si, (sa zicem) H.R. Patapievici. Si ultimul te trage dupa el, poate din respect pt vorbele lui, poate pentru ca are un puternic capital de imagine in spatele domniei sale (asa ma inchipui adresandu-ma), incerci sa scoti tu ceva din tine pentru a-l urma.
Primul discurs se indreapta spre tine dar nu te atinge (este in primul rand despre autorul discursului) cu toate acestea te atrage.
Discursul din urma, (desi HR Patapievici a vorbit despre tineretea in care incerca sa se exprime cu totul, complicand actul, transformandu-l intr-unul inutil) te loveste si te ia cu el. Cu toate astea s-ar putea sa nu prea vezi unde si cum ai ajuns acolo. Ceea ce eu numesc argumentul lant/ argumentul funie.
A. Codrescu s-a referit la incercarea de a-si aduna amintirile/impresii/note de la prietenii sai. Revelatia: e o persoana mai putin importanta pentru ei, decat e pentru el insusi.
Si ajungem in cele din urma la omul care se arata pe sine, cand isi construieste o autobiografie si la omul care, la fel se construieste/explica/exprima prin ceilalti, printr-un soi de contingenta (a informatiilor care-l preced, si a oamenilor care-l asculta si care sunt mereu in fata lui.) El-noi.
pana la urma unde suntem noi?
Suntem in acelasi loc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu